|
SUBMÉRS, -Ă adj. (op. emers) Care se scufundă complet în apă; natant. [< germ. submers]. (Sursa: DN )
SUBMÉRS, -Ă adj. care se scufundă complet în apă; natant. (< germ. submers, lat. submersus) (Sursa: MDN )
submérs adj. m., pl. submérși; f. sg. submérsă, pl. submérse (Sursa: Ortografic )
SUBMÉRGE vb. tr. 1. a inunda, a acoperi cu apă. 2. a scufunda, a băga complet într-un lichid. 3. (fig.) a invada, a năpădi, a copleși. (< fr. submerge, lat. submergere) (Sursa: MDN )
SABMÉRS adj. v. subacvatic, submarin. (Sursa: Sinonime )
submérge, pers. 3 sg. submérge, vb. III (înv.) a se scufunda (în apă). (Sursa: DAR )
| submerge verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) submerge | submergere | submers | submergând | singular | plural | | submergi | submergeți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | submerg | (să) submerg | submergeam | submersei | submersesem | | a II-a (tu) | submergi | (să) submergi | submergeai | submerseși | submerseseși | | a III-a (el, ea) | submerge | (să) submeargă | submergea | submerse | submersese | | plural | I (noi) | submergem | (să) submergem | submergeam | submerserăm | submerseserăm, submersesem* | | a II-a (voi) | submergeți | (să) submergeți | submergeați | submerserăți | submerseserăți, submerseseți* | | a III-a (ei, ele) | submerg | (să) submeargă | submergeau | submerseră | submerseseră | * Formă nerecomandată | submers adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | submers | submersul | submearsă | submearsa | | plural | submerși | submerșii | submerse | submersele | | genitiv-dativ | singular | submers | submersului | submerse | submersei | | plural | submerși | submerșilor | submerse | submerselor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |