|
SUBORBITÁR, -Ă adj. (Anat.) Situat sub orbită. [După fr. sous-orbitaire]. (Sursa: DN )
SUBORBITÁR, -Ă adj. (anat.) sub orbită. (după fr. sous-orbitaire) (Sursa: MDN )
suborbitár (anat.) adj. m. (sil. mf. sub-), pl. suborbitári; f. sg. suborbitáră, pl. suborbitáre (Sursa: Ortografic )
| suborbitar adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | suborbitar | suborbitarul | suborbitară | suborbitara | | plural | suborbitari | suborbitarii | suborbitare | suborbitarele | | genitiv-dativ | singular | suborbitar | suborbitarului | suborbitare | suborbitarei | | plural | suborbitari | suborbitarilor | suborbitare | suborbitarelor | | vocativ | singular | suborbitarule | suborbitaro | | plural | suborbitarilor | suborbitarelor |
|