SUBROGÁ, subrog, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice; a substitui. – Din fr. subroger, lat. subrogare. (Sursa: DEX '98 )
SUBROGÁ vb. I. tr., refl. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a substitui. [P.i. subróg. / < fr. subroger, cf. lat. subrogare]. (Sursa: DN )
SUBROGÁ vb. tr., refl. (jur.) a înlocui pe cineva, a se substitui cuiva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații. (< fr. subroger, lat. subrogare) (Sursa: MDN )
subrogá vb., ind. prez. 1 sg. subróg, 3 sg. și pl. subrógă (Sursa: Ortografic )
A SUBROGÁ subróg tranz. jur. (persoane) A înlocui în vederea îndeplinirii unor funcții sau exercitării unor drepturi. [Sil. sub-ro-] /<fr. subroger, lat. subrogare (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
subroga   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) subroga subrogare subrogat subrogând singular plural
subrogă subrogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) subrog (să) subrog subrogam subrogai subrogasem
a II-a (tu) subrogi (să) subrogi subrogai subrogași subrogaseși
a III-a (el, ea) subrogă (să) subroge subroga subrogă subrogase
plural I (noi) subrogăm (să) subrogăm subrogam subrogarăm subrogaserăm, subrogasem*
a II-a (voi) subrogați (să) subrogați subrogați subrogarăți subrogaserăți, subrogaseți*
a III-a (ei, ele) subrogă (să) subroge subrogau subrogară subrogaseră
* Formă nerecomandată