SUBÎNȚELÉS1, subînțelesuri, s. n. Ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-o afirmație, dintr-un context etc.; aluzie. ◊ Expr. A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul. – V. subînțelege. (Sursa: DEX '98 )

SUBÎNȚELÉS2, -EÁSĂ, subînțeleși, -se, adj. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat. – V. subînțelege. (Sursa: DEX '98 )

SUBÎNȚELÉS, -EÁSĂ adj. Care reiese sau se înțelege de la sine. // s.n. A vorbi cu subînțeles = a face anumite aluzii. [Pl. -uri. / < subînțelege, după fr. sous-entendu]. (Sursa: DN )

SUBÎNȚELÉS s. n. ceea ce reiese sau se înțelege de la sine. ♦ a vorbi cu ~ = a face anumite aluzii. (< subînțelege) (Sursa: MDN )

subînțelés s. n. (sil. mf. sub-), pl. subînțelésuri (Sursa: Ortografic )

SUBÎNȚELÉGE, subînțelég, vb. III. Refl. și tranz. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ Refl. A fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși. – Sub1- + înțelege (după fr. sous-entendre). (Sursa: DEX '98 )

A SUBÎNȚELÉGE subînțéleg tranz. A înțelege numai din cele sugerate indirect. [Sil. sub-în-] /sub- + a înțelege (Sursa: NODEX )

SUBÎNȚELÉS ~uri n. Ceea ce se înțelege în mod indirect. ◊ A vorbi cu ~uri a face aluzii; a nu-și exprima direct gândul. /v. a subînțelege (Sursa: NODEX )

SUBÎNȚELÉGE vb. III. refl. A lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. [P.i. subînțelég. / < sub- + înțelege, după fr. sousentendre]. (Sursa: DN )

SUBÎNȚELÉGE vb. refl. a lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. (după fr. sous-entendre) (Sursa: MDN )

SUBÎNȚELÉGE vb. a reieși, a rezulta. (Aceste lucruri se ~ destul de limpede.) (Sursa: Sinonime )

subînțelége vb. (sil. mf. sub-) înțelege (Sursa: Ortografic )