SUFERÍNȚĂ, suferințe, s. f. Durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă. ◊ Expr. A fi în suferință = a duce lipsă de ceva. – Suferi + suf. -ință (după fr. souffrance). (Sursa: DEX '98 )

SUFERÍNȚĂ ~e f. Senzație de durere (fizică sau morală). [G.-D. suferinței] /a suferi + suf. ~ință (Sursa: NODEX )

FLOAREA-SUFERÍNȚEI s. v. ceasornic. (Sursa: Sinonime )

SUFERÍNȚĂ s. 1. v. chin. 2. v. tortură. 3. greutate, încercare, necaz, nevoie, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.) (Sursa: Sinonime )

SUFERÍNȚĂ s. v. afecțiune, boală, maladie. (Sursa: Sinonime )

suferínță s. f., g.-d. art. suferínței; pl. suferínțe (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
suferință   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular suferință suferința
plural suferințe suferințele
genitiv-dativ singular suferințe suferinței
plural suferințe suferințelor
vocativ singular suferință, suferințo
plural suferințelor