SUFRÁGIU2, sufragii, s. n. 1. Declarație care exprimă voința sau părerea cuiva într-o alegere sau într-o adunare constituită; drept de vot. ◊ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 2. Sistem de votare (după modalitatea exercitării dreptului de vot și extinderea lui). 3. Aprobare, asentiment. [Var.: sufráj s. n.] – Din fr. suffrage, lat. suffragium. (Sursa: DEX '98 )

SUFRAGÍU1, sufragii, s. m. (Înv.) Om de serviciu care servea la masă. [Var.: sovragíu s. m.] – Din tc. sofraci. (Sursa: DEX '98 )

SUFRÁGIU s.n. 1. Vot. ♦ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 2. (P. ext.) Aprobare, asentiment. [Pron. -giu, var. sufraj s.n. / < lat. suffragium, cf. fr. suffrage]. (Sursa: DN )

SUFRÁGIU s. n. 1. drept de vot. 2. sistem de votare. ♦ ~ universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 3. aprobare, asentiment. (< fr. suffrage, lat. suffragium) (Sursa: MDN )

SUFRÁGIU s. 1. v. vot. 2. adeziune, asentiment. (Actorul obține ~iile publicului.) (Sursa: Sinonime )

sufragíu (persoană) s. m. (sil. -fra-), art. sufragíul; pl. sufragíi, art. sufragíii (Sursa: Ortografic )

sufrágiu (drept de vot) s. n. (sil. -fra-) [-giu pron. -giu], art. sufrágiul; pl. sufrágii, art. sufrágiile (sil. -gi-i-) (Sursa: Ortografic )

SUFRÁGIU ~i n. 1) Drept de vot. 2) Mod de exercitare a acestui drept; sistem de votare. 3) Opinie favorabilă. El merită toate ~ile. [Sil. su-fra-giu] /<lat. suffragium, fr. suffrage (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
sufragiu   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sufragiu sufragiul
plural sufragii sufragiii
genitiv-dativ singular sufragiu sufragiului
plural sufragii sufragiilor
vocativ singular sufragiule
plural sufragiilor

sufragiu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sufragiu sufragiul
plural sufragii sufragiile
genitiv-dativ singular sufragiu sufragiului
plural sufragii sufragiilor
vocativ singular sufragiule
plural sufragiilor