SÚMMUM s. n. Gradul cel mai înalt, punct maxim, extremitate. – Cuv. lat. (Sursa: DEX '98 )

SÚMMUM n. livr. Extremă superioară a unei valori; limită maximă; maximum. /<lat. summum (Sursa: NODEX )

SÚMMUM s.n. Punctul cel mai înalt, culme care nu poate fi depășită. [< lat. summum]. (Sursa: DN )

SÚMMUM s. n. punctul, gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; culme. (< fr., lat. summum) (Sursa: MDN )

súmmum s. n. (Sursa: Ortografic )