SUPERARBÍTRU, superarbitri, s. m. Persoană delegată de un for superior pentru a rezolva litigiile ivite în timpul desfășurării unei competiții, fără a se substitui atribuțiilor arbitrului principal; supraarbitru. – Super- + arbitru (după fr. surarbitre). (Sursa: DEX '98 )

SUPERARBÍTRU s.m. Supraarbitru. [< germ. Superarbitrium]. (Sursa: DN )

SUPERARBÍTRU s. m. supraarbitru. (< germ. Superarbitrium) (Sursa: MDN )

SUPERARBÍTRU s. v. supraarbitru. (Sursa: Sinonime )

superarbítru s. m. (sil. mf. -per-) arbitru (Sursa: Ortografic )