SUPERFLÚU, -UĂ, superflui, -ue, adj. Care este de prisos, inutil. [Acc. și: supérfluu. – Pr.: -flu-u] – Din lat. superfluus, fr. superflu. (Sursa: DEX '98 )

SUPERFLÚU, -ÚĂ adj. Care este de prisos, care depășește necesarul; inutil. [Pron. -flu-u. / cf. fr. superflu, lat. superfluus]. (Sursa: DN )

SUPÉRFLUU/SUPERFLÚU, -UĂ adj. de prisos; inutil. (< fr. superflu, lat. superfluus) (Sursa: MDN )

SUPERFLÚU adj. v. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, nenecesar, netrebuincios, neutil, van, zadarnic. (Sursa: Sinonime )

SUPERFLÚU ~ă (~i, ~e) Care nu are o funcție specială; care nu servește la nimic. [Sil. -per-flu-u; Acc. și supérfluu] /<lat. superfluus, fr. superflu (Sursa: NODEX )

supérfluu/superflúu adj. m. (sil. -flu-u), pl. supérflui/superflúi (sil. -flui); f. sg. supérfluă/superflúă (sil. flu-ă), pl. supérflue/superflúe (sil. -flu-e) (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
superfluu   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular superfluu superfluul superfluă superflua
plural superflui superfluii superflue superfluele
genitiv-dativ singular superfluu superfluului superflue superfluei
plural superflui superfluilor superflue superfluelor
vocativ singular
plural

superfluu   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular superfluu superfluul superfluă superflua
plural superflui superfluii superflue superfluele
genitiv-dativ singular superfluu superfluului superflue superfluei
plural superflui superfluilor superflue superfluelor
vocativ singular
plural