SURDOMÚT, -Ă, surdomuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de auz și de grai; (persoană) surdă și mută în același timp. – Surd + mut (după fr. sourd-muet). (Sursa: DEX '98 )

SURDOMÚT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) care este lipsit de auz și de grai. [< surdo- + mut, după fr. sourd-muet]. (Sursa: DN )

SURDOMÚT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de auz și de grai. (după fr. sourd-muet) (Sursa: MDN )

surdomút adj. m., s. m. mut (Sursa: Ortografic )

SURDOMÚT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care este în același timp surd și mut; lipsit de auz și de darul vorbirii. /surd + mut (Sursa: NODEX )