SURFILÁ, surfilez, vb. I. Tranz. A întări marginile unei țesături cu o cusătură rară, pentru a împiedica destrămarea firelor. – Din fr. surfiler. (Sursa: DEX '98 )
SURFILÁ vb. I. tr. A întări marginile unui material textil cu o cusătură superficială, rară. [< fr. surfiler]. (Sursa: DN )
SURFILÁ vb. tr. a întări marginile unui material textil cu o cusătură în zigzag, pentru a împiedica destrămarea firelor. (< fr. surfiler) (Sursa: MDN )
surfilá vb., ind. prez. 1 sg. surfiléz, 3 sg. și pl. surfileáză (Sursa: Ortografic )
A SURFILÁ ~éz tranz. (confecții din materiale textile) A prinde printr-o cusătură ușoară (al cărei fir încalecă marginea pentru a nu se destrăma). /<fr. surfiler (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
surfila   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) surfila surfilare surfilat surfilând singular plural
surfilează surfilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) surfilez (să) surfilez surfilam surfilai surfilasem
a II-a (tu) surfilezi (să) surfilezi surfilai surfilași surfilaseși
a III-a (el, ea) surfilează (să) surfileze surfila surfilă surfilase
plural I (noi) surfilăm (să) surfilăm surfilam surfilarăm surfilaserăm, surfilasem*
a II-a (voi) surfilați (să) surfilați surfilați surfilarăți surfilaserăți, surfilaseți*
a III-a (ei, ele) surfilează (să) surfileze surfilau surfilară surfilaseră
* Formă nerecomandată