SUTÚRĂ, suturi, s. f. 1. (Anat.) Tip de articulație în care oasele sunt fixe. 2. (Med.) Cusătură folosită în chirurgie pentru a reuni marginile unei plăgi, extremitățile unui tendon sau ale unui nerv tăiat, fragmentele unui os fracturat etc. – Din fr. suture. (Sursa: DEX '98 )

SUTÚRĂ s.f. 1. (Med.) Cusătura celor două buze ale unei răni. 2. (Anat.) Articulație fixă a oaselor late ale craniului. [< fr. suture, cf. lat. sutura]. (Sursa: DN )

SUTÚRĂ s. f. 1. cusătura celor două buze ale unei răni. 2. articulație fixă a oaselor (craniului) printr-un sistem de dinți. 3. linie de concreștere între carpelele unui pistil sau de dehiscență a fructelor uscate. 4. liniile de inserție a pereților transversali pe pereții cochiliei la amoniți, nautil etc. (< fr. suture) (Sursa: MDN )

sutúră s. f., g.-d. art. sutúrii; pl. sutúri (Sursa: Ortografic )

SUTURÁ, suturez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o sutură (2). – Din fr. suturer. (Sursa: DEX '98 )

A SUTURÁ ~éz tranz. med. (răni, țesuturi, organe) A coase cu fire de ață, reunind marginile; a uni printr-o sutură. /<fr. suturer (Sursa: NODEX )

SUTÚRĂ ~i f. 1) Cusătură care unește țesuturile lezate accidental sau în cursul unei operații. 2) Intervenție chirurgicală de efectuare a unei asemenea cusături. 3) Tip de articulație fixă a unor oase. ~ craniană. /<fr. suture (Sursa: NODEX )

SUTURÁ vb. I. tr. A face o sutură (1). [< fr. suturer]. (Sursa: DN )

SUTURÁ vb. tr. a face o sutură (1). (< fr. suturer) (Sursa: MDN )

suturá vb., ind. prez. 1 sg. suturéz, 3 sg. și pl. sutureáză (Sursa: Ortografic )