TÂRBÓC, târbocuri, s. n. Plasă de pescuit în formă de sac. ♦ Sac de pescuit scoici. [Pl. și: târboace] – Din scr. trbok, trbuk. (Sursa: DEX '98 )
TÂRBÓC s. v. chepcel, minciog. (Sursa: Sinonime )
târbóc s. n., pl. târbócuri/târboáce (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
târboc (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular târboc târbocul
plural târbocuri târbocurile
genitiv-dativ singular târboc târbocului
plural târbocuri târbocurilor
vocativ singular —
plural —