TÂRGUÍ, târguiesc, vb. IV. 1. Tranz. A face cumpărături; a cumpăra. 2. Refl. recipr. A se tocmi (1); p. ext. a discuta în contradictoriu, a nu ajunge la o înțelegere. [Prez. ind. și: tấrgui] – Din sl. trŭgovati. (Sursa: DEX '98 )

TÂRGUÍ vb. 1. v. cumpăra. 2. v. tocmi. (Sursa: Sinonime )

TÂRGUÍ vb. v. conveni, înțelege, învoi. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
târgui (1 -gui)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) târgui târguire târguit târguind singular plural
târguie târguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) târgui (să) târgui târguiam târguii târguisem
a II-a (tu) târgui (să) târgui târguiai târguiși târguiseși
a III-a (el, ea) târguie (să) târguie târguia târgui târguise
plural I (noi) târguim (să) târguim târguiam târguirăm târguiserăm, târguisem*
a II-a (voi) târguiți (să) târguiți târguiați târguirăți târguiserăți, târguiseți*
a III-a (ei, ele) târguie (să) târguie târguiau târgui târguiseră
* Formă nerecomandată