TÂRGUÍ, târguiesc, vb. IV. 1. Tranz. A face cumpărături; a cumpăra. 2. Refl. recipr. A se tocmi (1); p. ext. a discuta în contradictoriu, a nu ajunge la o înțelegere. [Prez. ind. și: tấrgui] – Din sl. trŭgovati. (Sursa: DEX '98 )
TÂRGUÍ vb. 1. v. cumpăra. 2. v. tocmi. (Sursa: Sinonime )
TÂRGUÍ vb. v. conveni, înțelege, învoi. (Sursa: Sinonime )
târgui (1 -gui) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) târgui | târguire | târguit | târguind | singular | plural | târguie | târguiți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | târgui | (să) târgui | târguiam | târguii | târguisem | a II-a (tu) | târgui | (să) târgui | târguiai | târguiși | târguiseși | a III-a (el, ea) | târguie | (să) târguie | târguia | târgui | târguise | plural | I (noi) | târguim | (să) târguim | târguiam | târguirăm | târguiserăm, târguisem* | a II-a (voi) | târguiți | (să) târguiți | târguiați | târguirăți | târguiserăți, târguiseți* | a III-a (ei, ele) | târguie | (să) târguie | târguiau | târguiră | târguiseră | * Formă nerecomandată
|