TĂIEȚÉI s. m. pl. Aluat nedospit făcut din făină, apă, sare (și ouă) tăiat in șuvițe lungi si subțiri, care se fierb în supă sau se gătesc cu brânză, cu nuci etc. [Pr.: tă-i-. – Var.: tăițéi s. m. pl.] – Tăiați (pl. lui tăiat, part. lui tăia) + suf. -ei (după it. tagliatelli). (Sursa: DEX '98 )

tăiețéi/tăițéi s. m. pl. (Sursa: Ortografic )