TABÁN1 s. n. (Înv.) Oțel de calitate superioară, întrebuințat la fabricarea săbiilor. – Din tc. taban. (Sursa: DEX '98 )

TABÁN2, tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, întrebuințată la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban. (Sursa: DEX '98 )

TABÁN1 n. înv. Oțel de calitate superioară întrebuințat la fabricarea armelor albe (săbii, paloșe); oțel de Damasc. /<turc. taban (Sursa: NODEX )

TABÁN s. v. branț, călcâi, leaț, plaz, prispă, șipcă, talpă. (Sursa: Sinonime )

tabán (oțel) s. n., pl. tabánuri (Sursa: Ortografic )