TALÁZ, talazuri, s. n. Val mare stârnit de furtuni pe mări sau pe oceane; p. gener. val. – Din tc. talaz. (Sursa: DEX '98 )

TALÁZ ~uri n. mai ales la pl. Val mare ce se formează pe mări și oceane în timpul furtunii. /<turc. talaz (Sursa: NODEX )

TALÁZ s. v. val. (Sursa: Sinonime )

taláz (-zuri), s. n. – 1. Val. 2. Hulă. – Mr. talază, megl. talaz. Tc. talaz (Roesler 603; Șeineanu, II, 346; Ronzevalle 115), din gr. θάλασσα, cf. alb., sb. talas, bg. talaz. – Der. tălăzui, vb. (a se undui, a se agita, a se frămînta, despre mare). (Sursa: DER )

taláz s. n., pl. talázuri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
talaz   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular talaz talazul
plural talazuri talazurile
genitiv-dativ singular talaz talazului
plural talazuri talazurilor
vocativ singular
plural