TÁLER2, taleri, s. m. Monedă de argint (austriacă) care a circulat în trecut și în țările române. ◊ Expr. Taler cu două fețe = om prefăcut, ipocrit, fals. [Pl. și: (n.) talere] – Din germ. Taller. (Sursa: DEX '98 )

TÁLER2 ~i m. Monedă austriacă de argint cu circulație și în țările române. ◊ ~ cu două fețe om fățarnic; ipocrit; prefăcut. /<germ. Taler (Sursa: NODEX )

táler (-ri), s. m. – Veche monedă germană. – Mr. taler. Germ. Thaler (Borcea 214). Sec. XVI. (Sursa: DER )

táler (monedă) s. m., pl. táleri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
taler (monedă)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular taler talerul
plural taleri talerii
genitiv-dativ singular taler talerului
plural taleri talerilor
vocativ singular
plural