|
A TAMBURÁ ~éz intranz. rar 1) A bate toba. 2) A lovi ușor și ritmic într-un obiect tare, producând sunete ca de tobă. /Din tambur (Sursa: NODEX )
TAMBURÁ vb. I. intr. (Italienism) A bate toba; (p. ext.) a bate ușor și ritmic în ceva; a tamburina. [< it. tamburare]. (Sursa: DN )
TAMBURÁ vb. I. tr. a lustrui suprafața pieselor cu un abraziv. II. intr. a bate în tobă; (p. ext.) a bate ușor și ritmic în ceva; a tamburina. (< it. tamburare) (Sursa: MDN )
TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. – Din tambur. (Sursa: DLRM )
tamburá vb., ind. prez. 1 sg. tamburéz, 3 sg. tambureáză (Sursa: Ortografic )
| tambura verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) tambura | tamburare | tamburat | tamburând | singular | plural | | tamburează | tamburați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | tamburez | (să) tamburez | tamburam | tamburai | tamburasem | | a II-a (tu) | tamburezi | (să) tamburezi | tamburai | tamburași | tamburaseși | | a III-a (el, ea) | tamburează | (să) tambureze | tambura | tambură | tamburase | | plural | I (noi) | tamburăm | (să) tamburăm | tamburam | tamburarăm | tamburaserăm, tamburasem* | | a II-a (voi) | tamburați | (să) tamburați | tamburați | tamburarăți | tamburaserăți, tamburaseți* | | a III-a (ei, ele) | tamburează | (să) tambureze | tamburau | tamburară | tamburaseră | * Formă nerecomandată | tambură substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | tambură | tambura | | plural | tambure | tamburele | | genitiv-dativ | singular | tambure | tamburei | | plural | tambure | tamburelor | | vocativ | singular | tambură, tamburo | | plural | tamburelor | |