TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. – Din fr. tangible. (Sursa: DEX '98 )

TANGÍBIL, -Ă adj. Care poate fi perceput prin pipăit, prin atingere; pipăibil; (fig.) real, evident. [Cf. fr. tangible, lat. tangibilis]. (Sursa: DN )

TANGÍBIL, -Ă adj. 1. care poate fi perceput prin pipăit, prin atingere; pipăibil. 2. (fig.) real, evident, manifest. (< fr. tangible, lat. tangibilis) (Sursa: MDN )

TANGÍBIL adj. v. pipăibil. (Sursa: Sinonime )

TANGÍBIL adj. v. concret, fizic, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil. (Sursa: Sinonime )

Tangibil ≠ intangibil (Sursa: Antonime )

tangíbil adj. m., pl. tangíbili; f. sg. tangíbilă, pl. tangíbile (Sursa: Ortografic )

TANGÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care poate fi perceput prin atingere; pipăibil; palpabil. 2) fig. Care este evident datorită caracterului concret; palpabil. /<fr. tangible (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
tangibil   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tangibil tangibilul tangibilă tangibila
plural tangibili tangibilii tangibile tangibilele
genitiv-dativ singular tangibil tangibilului tangibile tangibilei
plural tangibili tangibililor tangibile tangibilelor
vocativ singular tangibilule tangibilo
plural tangibililor tangibilelor