TERMÍT, termituri, s. n. Amestec de pulbere de aluminiu cu un oxid al unui metal, întrebuințat în sudură, în metalurgie etc. – Din fr. thermite. (Sursa: DEX '98 )

TERMÍT s.n. Amestec de pulbere de aluminiu și oxid de fier, care dezvoltă prin ardere o temperatură ridicată. [< fr. thermite]. (Sursa: DN )

TERMÍT s. n. amestec de pulbere de aluminiu și oxizi metalici care dezvoltă prin ardere o temperatură ridicată. (< fr. thermite) (Sursa: MDN )

termít s. n., pl. termíturi (Sursa: Ortografic )

TERMÍT ~uri n. Amestec pulverulent de aluminiu și oxizi de metale care degajă la ardere o temperatură înaltă, folosit la producerea aliajelor de fier și în sudură, ca substanță incendiară. /<fr. thermite (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
termit   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular termit termitul
plural termituri termiturile
genitiv-dativ singular termit termitului
plural termituri termiturilor
vocativ singular
plural