TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adj. Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din fr. testamentaire, lat. testamentarius. (Sursa: DEX '98 )

TESTAMENTÁR, -Ă adj. Referitor la un testament; stabilit printr-un testament. [Cf. lat. testamentarius, fr. testamentaire]. (Sursa: DN )

TESTAMENTÁR, -Ă adj. referitor la un testament; stabilit printr-un testament. (< fr. testamentaire, lat. testamentarius) (Sursa: MDN )

TESTAMENTÁR adj. (JUR.) (înv.) dietar. (Clauză ~.) (Sursa: Sinonime )

testamentár adj. m., pl. testamentári; f. sg. testamentáră, pl. testamentáre (Sursa: Ortografic )

TESTAMENTÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de testamente; propriu testamentelor. 2) Care este prevăzut de testament. Moștenitor ~. Executor ~. /<fr. testamentaire, lat. testamentarius (Sursa: NODEX )