TICĂÍ1, pers. 3 ticăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ceasornice) A emite un sunet ritmic caracteristic în timpul funcționării; a face tic-tac. 2. (Despre inimă) A bate tare (sub efectul unei emoții puternice); a zvâcni, a palpita. – Tic1 + suf. -ăi. (Sursa: DEX '98 )
TICĂÍ vb. 1. a tăcăi, a tâcâi. (Ceasul ~.) 2. v. palpita. (Sursa: Sinonime )
ticăí (a face tic-tac) vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. tícăie, imperf. 3 sg. ticăiá (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
ticăi (3 -căie)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ticăi ticăire ticăit ticăind singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea) ticăie (să) ticăie ticăia ticăi ticăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) ticăie (să) ticăie ticăiau ticăiră ticăiseră