|
TICSÍT, -Ă, ticsiți, -te, adj. (Despre spații, recipiente) Plin până la refuz. ♦ (Despre obiecte sau ființe) Înghesuit peste măsură (într-un spațiu). ♦ (Despre locuri, terenuri) Acoperit în întregime, înțesat. – V. ticsi. (Sursa: DEX '98 )
TICSÍT adj. 1. v. îngrămădit. 2. v. doldora. 3. v. înțesat. 4. v. aglomerat. (Sursa: Sinonime )
| ticsi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) ticsi | ticsire | ticsit | ticsind | singular | plural | | ticsește | ticsiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | ticsesc | (să) ticsesc | ticseam | ticsii | ticsisem | | a II-a (tu) | ticsești | (să) ticsești | ticseai | ticsiși | ticsiseși | | a III-a (el, ea) | ticsește | (să) ticsească | ticsea | ticsi | ticsise | | plural | I (noi) | ticsim | (să) ticsim | ticseam | ticsirăm | ticsiserăm, ticsisem* | | a II-a (voi) | ticsiți | (să) ticsiți | ticseați | ticsirăți | ticsiserăți, ticsiseți* | | a III-a (ei, ele) | ticsesc | (să) ticsească | ticseau | ticsiră | ticsiseră | * Formă nerecomandată | ticsit adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | ticsit | ticsitul | ticsită | ticsita | | plural | ticsiți | ticsiții | ticsite | ticsitele | | genitiv-dativ | singular | ticsit | ticsitului | ticsite | ticsitei | | plural | ticsiți | ticsiților | ticsite | ticsitelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |