TICSÍT, -Ă, ticsiți, -te, adj. (Despre spații, recipiente) Plin până la refuz. ♦ (Despre obiecte sau ființe) Înghesuit peste măsură (într-un spațiu). ♦ (Despre locuri, terenuri) Acoperit în întregime, înțesat. – V. ticsi. (Sursa: DEX '98 )
TICSÍT adj. 1. v. îngrămădit. 2. v. doldora. 3. v. înțesat. 4. v. aglomerat. (Sursa: Sinonime )
TICSÍ, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbâcsi. 2. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) înghesui. [Var.: (reg.) tecsuí vb. IV] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
A TICSÍ ~ésc tranz. (lucruri) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui. 2) (spații limitate) A umple până la refuz. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
TICSÍ vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. aglomera. (Sursa: Sinonime )
ticsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsésc, imperf. 3 sg. ticseá; conj. prez. 3 sg. și pl. ticseáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
ticsi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ticsi ticsire ticsit ticsind singular plural
ticsește ticsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ticsesc (să) ticsesc ticseam ticsii ticsisem
a II-a (tu) ticsești (să) ticsești ticseai ticsiși ticsiseși
a III-a (el, ea) ticsește (să) ticsească ticsea ticsi ticsise
plural I (noi) ticsim (să) ticsim ticseam ticsirăm ticsiserăm, ticsisem*
a II-a (voi) ticsiți (să) ticsiți ticseați ticsirăți ticsiserăți, ticsiseți*
a III-a (ei, ele) ticsesc (să) ticsească ticseau ticsiră ticsiseră
* Formă nerecomandată

ticsit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ticsit ticsitul ticsită ticsita
plural ticsiți ticsiții ticsite ticsitele
genitiv-dativ singular ticsit ticsitului ticsite ticsitei
plural ticsiți ticsiților ticsite ticsitelor
vocativ singular — —
plural — —