TIGHÉL, tigheluri, s. n. Cusătură vizibilă, foarte măruntă și regulată, făcută cu mașina sau cu mâna, în care fiecare împunsătură începe de la locul ultimei împunsături precedente. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A trage (cuiva) un tighel = a mustra, a dojeni (pe cineva). [Pl. și: tighele] – Din tc. tegel. (Sursa: DEX '98 )

TIGHÉL s. v. tiv, tivitură. (Sursa: Sinonime )

tighél s. n., pl. tighéluri/tighéle (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
tighel (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tighel tighelul
plural tighele tighelele
genitiv-dativ singular tighel tighelului
plural tighele tighelelor
vocativ singular
plural