TIMIȘEÁN, -Ă, timișeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în județul Timiș. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din județul Timiș. – Timiș (n. pr.) + suf. -ean. (Sursa: DEX '98 )
timișeán adj. m., s. m., pl. timișéni; f. sg. timișeánă, pl. timișéne (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
timișean   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular timișean timișeanul timișeană timișeana
plural timișeni timișenii timișene timișenele
genitiv-dativ singular timișean timișeanului timișene timișenei
plural timișeni timișenilor timișene timișenelor
vocativ singular — —
plural — —