TOBOGÁN, tobogane, s. n. 1. Construcție în formă de plan înclinat, cu marginile ridicate, pe care se poate aluneca ușor și care servește ca mijloc de distracție (sportivă). 2. Jgheab înclinat folosit drept mijloc de transport prin alunecare al unor materiale, piese etc. – Din fr. toboggan. (Sursa: DEX '98 )

TOBOGÁN s.n. 1. Instalație (de sport și pentru amuzament) constând dintr-un plan înclinat cu un jgheab pe care se alunecă ușor. 2. Jgheab înclinat folosit drept mijloc de transport, cu viteză mică, a unor materiale, piese etc. [Pl. -ne, -nuri. / < fr., engl. toboggan < cuv. indian din Canada]. (Sursa: DN )

TOBOGÁN s. n. 1. instalație (pentru sport și amuzament) constând dintr-un plan înclinat ca un jgheab pe care se alunecă ușor. 2. jgheab înclinat drept mijloc de transport, cu viteză mică, a unor materiale, piese etc. (< fr. toboggan) (Sursa: MDN )

tobogán / topogán s. n., pl. tobogáne / topogáne (Sursa: DOOM 2 )

tobogán s. n., pl. tobogáne (Sursa: Ortografic )

TOBOGÁN ~e n. 1) Instalație constând dintr-o pistă înclinată, cu margini ridicate, pe care se alunecă ușor, servind ca distracție pentru copii. 2) Jgheab înclinat folosit ca mijloc de transport de la un nivel la altul a unor materiale. /<fr. toboggan (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
tobogan (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tobogan toboganul
plural tobogane toboganele
genitiv-dativ singular tobogan toboganului
plural tobogane toboganelor
vocativ singular
plural

tobogan (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tobogan toboganul
plural toboganuri toboganurile
genitiv-dativ singular tobogan toboganului
plural toboganuri toboganurilor
vocativ singular
plural