TOCSÍN, tocsine, s. n. (Franțuzism) Clopot de alarmă. – Din fr. tocsin. (Sursa: DEX '98 )
TOCSÍN s.n. (Rar) Clopot de alarmă. [< fr. tocsin]. (Sursa: DN )
TOCSÍN s. n. clopot de alarmă; (p. ext.) sunetul produs. (< fr. tocsin) (Sursa: MDN )
tocsín s. n., pl. tocsíne (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
tocsin   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tocsin tocsinul
plural tocsine tocsinele
genitiv-dativ singular tocsin tocsinului
plural tocsine tocsinelor
vocativ singular —
plural —