TOLERÁNT, -Ă, toleranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. – Din fr. tolérant. (Sursa: DEX '98 )

TOLERÁNT, -Ă adj. Îngăduitor, indulgent. [Cf. fr. tolérant]. (Sursa: DN )

TOLERÁNT, -Ă adj. care tolerează; îngăduitor, indulgent. (< fr. tolérant) (Sursa: MDN )

TOLERÁNT adj. v. concesiv. (Sursa: Sinonime )

Tolerant ≠ intolerant, intransigent, netolerant (Sursa: Antonime )

toleránt adj. m., pl. toleránți; f. sg. tolerántă, pl. toleránte (Sursa: Ortografic )

TOLERÁNT ~tă (~ți, ~te) Care tolerează; îngăduitor; indulgent; iertător. /<fr. tolérant (Sursa: NODEX )