TOPITÓR, -OÁRE, topitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )

TOPITÓR ~i m. Muncitor specializat în topirea metalelor sau a altor materiale. /a topi + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

topitoáre (persoană) s. f., g.-d. art. topitoárei; pl. topitoáre (Sursa: Ortografic )

topitór (persoană) s. m., pl. topitóri (Sursa: Ortografic )

topitór (instalație) s. n., pl. topitoáre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
topitor   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular topitor topitorul topitoare topitoarea
plural topitori topitorii topitoare topitoarele
genitiv-dativ singular topitor topitorului topitoare topitoarei
plural topitori topitorilor topitoare topitoarelor
vocativ singular
plural