TOPITÓR, -OÁRE, topitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )

TOPITOÁRE ~óri f. Cuptor de topit metale sau alte materiale. /a topi + suf. ~toare (Sursa: NODEX )

TOPITÓR ~i m. Muncitor specializat în topirea metalelor sau a altor materiale. /a topi + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

TOPITOÁRE s. topilă. (~ pentru in.) (Sursa: Sinonime )

topitoáre (cuptor, vas de topit, topilă) s. f., g.-d. art. topitórii; pl. topitóri (Sursa: Ortografic )

topitoáre (persoană) s. f., g.-d. art. topitoárei; pl. topitoáre (Sursa: Ortografic )

topitór (persoană) s. m., pl. topitóri (Sursa: Ortografic )

topitór (instalație) s. n., pl. topitoáre (Sursa: Ortografic )