TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. – Din germ. Trabuko. (Sursa: DEX '98 )
TRABÚC ~uri n. Țigară de foi. /<it. trabuco, germ. Trabuko [zigarre] (Sursa: NODEX )
TRABÚC s.n. Țigară de foi. [< germ. Trabuko, cf. sp. trabuco]. (Sursa: DN )
TRABÚC s. n. țigară de foi. (< germ. Trabuko) (Sursa: MDN )
TRABÚC s. havană, țigară de foi. (Sursa: Sinonime )
trabúc s. n., pl. trabúcúri (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
trabuc   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trabuc trabucul
plural trabucuri trabucurile
genitiv-dativ singular trabuc trabucului
plural trabucuri trabucurilor
vocativ singular —
plural —