TRANȘÁ, tranșez, vb. I. Tranz. 1. A rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc. 2. A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. – Din fr. trancher. (Sursa: DEX '98 )

TRANȘÁ vb. I. tr. 1. A tăia (și a sorta) carnea destinată preparării mâncării, consumului. ♦ A tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. A ajunge la o înțelegere, a rezolva repede o chestiune, o dificultate. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. trancher]. (Sursa: DN )

TRANȘÁ vb. tr. 1. a tăia și sorta carnea destinată preparării mâncării, consumului. ◊ a tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. a rezolva printr-o decizie categorică o chestiune, o dificultate. (< fr. trancher) (Sursa: MDN )

TRANȘÁ vb. a rezolva. (A ~ în favoarea sa disputa.) (Sursa: Sinonime )

tranșá (-șéz, -át), vb. – A tăia, a separa. Fr. trancher. – Der. tranșe, s. f. (parte dintr-un întreg), din fr. tranche; tranșee, s. f. (șanț întărit), din fr. tranchée. (Sursa: DER )

tranșá vb., ind. prez. 1 sg. tranșéz, 3 sg. și pl. tranșeáză, 1 pl. tranșăm; ger. tranșând (Sursa: Ortografic )

TRÁNȘĂ, tranșe, s. f. 1. Fiecare dintre părțile în care sunt divizate lucrurile ce urmează să fie produse sau distribuite în etape succesive; parte, porție. ♦ Fiecare dintre porțiunile anatomice în care este separată carnea tăiată, în vederea sortării pe calități și a formării de pachete preambalate. 2. Suprafața formată de marginile tăiate ale foilor unei cărți, ale unui registru etc., uneori vopsită sau aurită. – Din fr. tranche. (Sursa: DEX '98 )

A TRANȘÁ ~éz tranz. 1) (probleme, situații, conflicte, cazuri dificile) A examina amănunțit, oferind o soluție; a soluționa; a dezlega; a rezolva; a delibera. 2) (carnea unui animal sacrificat) A împărți în tranșe (cu ajutorul unui instrument dur și tăios). /<fr. trancher (Sursa: NODEX )

TRÁNȘĂ ~e f. 1) Grup de obiecte de același fel produse sau distribuite în etape succesive. 2) Porțiune sau bucată tăiată din ceva (comestibil). [G.-D. tranșei] /<fr. tranche (Sursa: NODEX )

TRÁNȘĂ s.f. 1. Fiecare dintre părțile în care este împărțit un lucru sau un grup de lucruri care se produc, se distribuie în rate succesive; parte. 2. Fiecare dintre fețele laterale ale unei cărți, care rezultă prin tăierea transversală a filelor. [< fr. tranche]. (Sursa: DN )

TRÁNȘĂ s. f. 1. fiecare dintre părțile în care este împărțit un lucru sau un grup de lucruri ce se produc, se distribuie în rate succesive; parte. 2. fiecare dintre fețele laterale ale unei cărți care rezultă prin tăierea transversală a filelor. (< fr. tranche) (Sursa: MDN )

TRÁNȘĂ s. v. bucată. (Sursa: Sinonime )

TRÁNȘĂ s. v. rată. (Sursa: Sinonime )

tránșă s. f., art. tránșa, g.-d. art. tranșei; pl. tránșe (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
tranșa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tranșa tranșare tranșat tranșând singular plural
tranșea tranșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tranșez (să) tranșez tranșam tranșai tranșasem
a II-a (tu) tranșezi (să) tranșezi tranșai tranșași tranșaseși
a III-a (el, ea) tranșea (să) tranșeze tranșa tranșă tranșase
plural I (noi) tranșăm (să) tranșăm tranșam tranșarăm tranșaserăm, tranșasem*
a II-a (voi) tranșați (să) tranșați tranșați tranșarăți tranșaserăți, tranșaseți*
a III-a (ei, ele) tranșea (să) tranșeze tranșau tranșa tranșaseră
* Formă nerecomandată

tranșă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tranșă tranșa
plural tranșe tranșele
genitiv-dativ singular tranșe tranșei
plural tranșe tranșelor
vocativ singular tranșă, tranșo
plural tranșelor