TRANSCÉNDE, transcend, vb. III. Tranz. 1. (Livr.) A trece dincolo de..., a păși peste..., a se ridica deasupra a ceva. 2. (Fil.) A depăși limita cunoașterii experimentale, perceptibile. – Din lat. transcendere, fr. transcender. (Sursa: DEX '98 )
TRANSCÉNDE vb. III. tr. 1. (Liv.) A trece dincolo (de un anumit punct, de ceva etc.), a trece peste, a păși peste, dincolo. 2. (Fil.) A depăși limita cunoașterii experimentale, a realității perceptibile. [< lat. transcendere, cf. it. transcedere]. (Sursa: DN )
TRANSCÉNDE vb. tr. 1. a depăși un anumit nivel, stadiu, a trece dincolo de... 2. (fil.) a depăși limita cunoașterii experimentale, a realității perceptibile. (< fr. transcender, lat. transcendere) (Sursa: MDN )
transcénde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. transcénd, imperf. 3 sg. transcendeá; conj. prez. 3 sg. și pl. transcénde (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
transcende   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) transcende transcendere — transcendând singular plural
transcende transcendeți, transcendeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) transcend (să) transcend transcendeam — —
a II-a (tu) transcenzi (să) transcenzi transcendeai — —
a III-a (el, ea) transcende (să) transcendă transcendea — —
plural I (noi) transcendem (să) transcendem transcendeam — —
a II-a (voi) transcendeți (să) transcendeți transcendeați — —
a III-a (ei, ele) transcend (să) transcendă transcendeau — —