TRANSVERSÁL, -Ă, transversali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are direcția perpendiculară pe lungimea unui corp, a unei suprafețe; care taie ceva de-a curmezișul, care trece cruciș peste ceva. ♦ Secțiune transversală = suprafață obținută prin secționarea unui obiect cu un plan perpendicular pe lungimea lui. 2. S. f. (Mat.) Dreaptă care intersectează laturile sau prelungirile laturilor unui triunghi ori care taie o figură dată. 3. S. f. Galerie orizontală în interiorul unei mine, care trece prin roci sterile, de-a curmezișul direcției stratului. – Din fr. transversal. (Sursa: DEX '98 )

TRANSVERSÁL, -Ă adj. Care este în direcție perpendiculară pe lungimea unui corp; care taie (ceva) de-a curmezișul; transvers. [< fr. transversal]. (Sursa: DN )

TRANSVERSÁL, -Ă I. adj. dispus perpendicular pe lungimea unui corp; care taie (ceva) de-a curmezișul. II. s. f. 1. dreaptă care intersectează o figură dată. 2. galerie orizontală în interiorul unei mine care trece prin roci sterile de-a curmezișul direcției stratului. (< fr. transversal) (Sursa: MDN )

TRANSVERSÁL adv. curmeziș, oblic, pieziș. (Taie ~ suprafața obiectului.) (Sursa: Sinonime )

transversál adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transversáli; f. sg. transversálă, pl. transversále (Sursa: Ortografic )

TRANSVERSÁL ~ă (~i, ~e) Care traversează sau taie ceva de-a curmezișul. ◊ Secțiune ~ă suprafață care se obține prin secționarea unui obiect cu un plan perpendicular pe lungimea (sau pe înălțimea) lui. [Sil. trans-ver-] /<fr. transversal (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
transversal   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular transversal transversalul transversa transversala
plural transversali transversalii transversale transversalele
genitiv-dativ singular transversal transversalului transversale transversalei
plural transversali transversalilor transversale transversalelor
vocativ singular transversalule transversalo
plural transversalilor transversalelor