TRAPÉZ, (1, 2) trapeze, s. n., (3) trapezi, s. m. 1. S. n. Patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. S. n. Aparat de gimnastică format dintr-o bară mobilă, legată la extremități cu două frânghii sau cabluri egale în lungime, fixate de plafon sau de altă bară, fixă. ♦ Leagăn improvizat pentru păsări și animale ținute în colivii sau cuști. 3. S. m. Mușchi în formă de patrulater așezat în regiunea spatelui, începând de la ceafă. – Din fr. trapèze. (Sursa: DEX '98 )

TRAPÉZ2 ~i m. anat. Fiecare dintre cei doi mușchi de pe partea posterioară a gâtului și a umărului. /<fr. trapeze, lat. trapezium (Sursa: NODEX )

TRAPÉZ s.n. 1. Patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. Aparat de gimnastică format dintr-o bară legată la capete cu două frânghii fixate de plafon. // s.m. Mușchi așezat pe partea posterioară a gâtului și a umărului. // (În forma trapezo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „patrulater având baze neegale și paralele”, „(referitor la) trapez (1)”. [Pl. -ze, -zuri, (s.m.) -zi. / < fr. trapèze, cf. gr. trapezion]. (Sursa: DN )

TRAPEZ2(I)-/TRAPEZO- elem. „trapez”. (< fr. trapéz/i/-, trapézo-, cf. lat. trapezium, gr. trapezion) (Sursa: MDN )

trapéz (mușchi) s. m., pl. trapézi (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
trapez (pl. -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trapez trapezul
plural trapezi trapezii
genitiv-dativ singular trapez trapezului
plural trapezi trapezilor
vocativ singular
plural