TRAPÉZĂ, trapeze, s. f. Sală de mese (într-o mănăstire); refector, trapezare, trapezărie. – Din sl. trapeza. (Sursa: DEX '98 )

TRAPÉZĂ ~e f. Sală de mese într-o mănăstire; tricliniu. /<sl. trapeza (Sursa: NODEX )

TRAPÉZĂ s. refector, (înv.) trapezare, trapezărie. (~ la o mănăstire.) (Sursa: Sinonime )

trapéză (-ze), s. f. – Sufragerie a unei mănăstiri. Mgr. τραπέζα „masă” prin intermediul sl. trapeza (Murnu, 57; cf. Vasmer, Gr., 143), cf. bg. tărpez, sb. trpeza. Este dubletul lui trapez, s. n., din fr. trapèze. – Der. trapezare, s. f. (refectoriu), din mgr. τραπεζαρεïον, cf. sl. trapezarĭ (Conev 108); trapezărie, s. f. (refectoriu), cu suf. -ie; trapezar(iu), s. m. (persoană care pune masa într-o trapeză). (Sursa: DER )

trapéză (refector) s. f., g.-d. art. trapézei; pl. trapéze (Sursa: Ortografic )