TRAPÉZ, (1, 2) trapeze, s. n., (3) trapezi, s. m. 1. S. n. Patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. S. n. Aparat de gimnastică format dintr-o bară mobilă, legată la extremități cu două frânghii sau cabluri egale în lungime, fixate de plafon sau de altă bară, fixă. ♦ Leagăn improvizat pentru păsări și animale ținute în colivii sau cuști. 3. S. m. Mușchi în formă de patrulater așezat în regiunea spatelui, începând de la ceafă. – Din fr. trapèze. (Sursa: DEX '98 )

TRAPÉZĂ, trapeze, s. f. Sală de mese (într-o mănăstire); refector, trapezare, trapezărie. – Din sl. trapeza. (Sursa: DEX '98 )

TRAPÉZ1 ~e n. 1) geom. Patrulater cu două laturi paralele și neegale numite baze. 2) sport Aparat de gimnastică constând din două coarde verticale, fixate de plafon și unite la bază printr-o bară. 3) Leagăn improvizat în colivii sau în cuști pentru păsări sau animale. /<fr. trapeze, lat. trapezium (Sursa: NODEX )

TRAPÉZĂ ~e f. Sală de mese într-o mănăstire; tricliniu. /<sl. trapeza (Sursa: NODEX )

TRAPÉZ s.n. 1. Patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. Aparat de gimnastică format dintr-o bară legată la capete cu două frânghii fixate de plafon. // s.m. Mușchi așezat pe partea posterioară a gâtului și a umărului. // (În forma trapezo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „patrulater având baze neegale și paralele”, „(referitor la) trapez (1)”. [Pl. -ze, -zuri, (s.m.) -zi. / < fr. trapèze, cf. gr. trapezion]. (Sursa: DN )

TRAPÉZ1 I. s. n. 1. patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. aparat de gimnastică dintr-o bară legată la capete cu două frânghii fixate de plafon. II. adj., s. n. 1. (mușchi) inserat pe partea posterioară a gâtului și a umărului. 2. (osul) cel mai din afară al carpului. (< fr. trapèze) (Sursa: MDN )

TRAPEZ2(I)-/TRAPEZO- elem. „trapez”. (< fr. trapéz/i/-, trapézo-, cf. lat. trapezium, gr. trapezion) (Sursa: MDN )

TRAPÁ, pers. 3 trapează, vb. I. Intranz. (Rar, despre cai) A merge în trap. – Din trap2. (Sursa: DLRM )

TRAPÉZĂ s. refector, (înv.) trapezare, trapezărie. (~ la o mănăstire.) (Sursa: Sinonime )

trapéză (-ze), s. f. – Sufragerie a unei mănăstiri. Mgr. τραπέζα „masă” prin intermediul sl. trapeza (Murnu, 57; cf. Vasmer, Gr., 143), cf. bg. tărpez, sb. trpeza. Este dubletul lui trapez, s. n., din fr. trapèze. – Der. trapezare, s. f. (refectoriu), din mgr. τραπεζαρεïον, cf. sl. trapezarĭ (Conev 108); trapezărie, s. f. (refectoriu), cu suf. -ie; trapezar(iu), s. m. (persoană care pune masa într-o trapeză). (Sursa: DER )

trapéz (patrulater, aparat) s. n., pl. trapéze (Sursa: Ortografic )

trapéză (refector) s. f., g.-d. art. trapézei; pl. trapéze (Sursa: Ortografic )