TREND s.n. 1. (Anglicism; ec.) Situație, evoluție a pieței, a comerțului. 2. (Biol.) Tendință evolutivă (observabilă mai ales statistic). [Pl. -duri. / < engl. trend]. (Sursa: DN )

TREND s.n. Direcție principală de dezvoltare a unui fenomen, a unei evoluții pe termen lung; mișcare economică de lungă durată (< engl. trend) (Sursa: MDN )

trend s. n. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
trend   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trend trendul
plural trenduri trendurile
genitiv-dativ singular trend trendului
plural trenduri trendurilor
vocativ singular
plural