TRIBUNÁL, tribunale, s. n. 1. Instanță judecătorească (cu atribuții determinate). ♦ (În vechea organizare judecătorească) Instanță intermediară între judecătorie și curtea de apel, care își întindea jurisdicția asupra unui județ. 2. Local în care funcționează tribunalul (1). 3. Complet care judecă o cauză, un proces la un tribunal (1). – Din fr., lat. tribunal. (Sursa: DEX '98 )

TRIBUNÁL ~e n. 1) Organ judiciar care rezolvă litigiile și recursurile. 2) Local unde funcționează acest organ. ◊ ~ militar judecătorie care examinează infracțiunile comise de militari. 3) Complet de judecată care judecă asemenea infracțiuni. 4) Clădire unde se află o asemenea judecătorie. /<lat., fr. tribunal (Sursa: NODEX )

TRIBUNÁL s.n. 1. Instanță judecătorească (care judecă procesele civile și penale). 2. Local unde funcționează o astfel de instanță. 3. Complet care judecă o cauză, un proces. [Pl. -le, -luri. / < fr. tribunal, cf. lat. tribunal]. (Sursa: DN )

TRIBUNÁL s. n. 1. estradă amenajată într-o bazilică romană sau într-o unitate militară, pe care stăteau magistrații și, respectiv, comandanții. 2. instanță judecătorească (care judecă procesele civile și penale). 3. local în care funcționează o astfel de instanță. 4. complet care judecă o cauză, un proces. (< fr., lat. tribunal) (Sursa: MDN )

TRIBUNÁL s. (JUR.) (înv.) pretoriu, scaun, (rusism înv.) presustvie, (înv., în Transilv.) tabulă. (Sursa: Sinonime )

tribunál s. n., pl. tribunále (Sursa: Ortografic )

TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (în engl.: European Union Civil Service Tribunal), instanță specializată a U.E. cu sediul la Luxembourg, înființată în 2004 cu rolul de a prelua o parte din atribuțiile Tribunalului de Primă Instanță și anume cele care conferă competențe în ceea ce privește judecarea disputelor dintre U.E. și funcționarii săi publici. (Sursa: DE )