TRIBUTÁR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plătește tribut; p. ext. dependent, supus (economicește). ♦ Fig. Care datorează cuiva ceva. – Din fr. tributaire, lat. tributarius. (Sursa: DEX '98 )

TRIBUTÁR, -Ă adj. Care plătește tribut; (p. ext.) dependent, supus economicește. ♦ (Fig.) Dependent sub raport ideologic, influențat; care datorează cuiva ceva. [Cf. fr. tributaire]. (Sursa: DN )

TRIBUTÁR, -Ă adj. 1. care plătește tribut; (p. ext.) dependent, supus. 2. (fig.) dependent sub raport ideologic; care datorează cuiva ceva. 3. (despre un curs de apă) care se varsă într-un curs de apă mai mare, într-un lac sau în mare. (< fr. tributaire, lat. tributarius) (Sursa: MDN )

tributár adj. m., pl. tributári; f. sg. tributáră, pl. tributáre (Sursa: Ortografic )

TRIBUTÁR ~ă (~i, ~e) 1) înv. Care plătește tribut; aflat în dependență (economică). Țara ~ă. 2) fig. Care are o obligație; îndatorat față de cineva. /<fr. tributaire, lat. tributarius (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
tributar   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tributar tributarul tributa tributara
plural tributari tributarii tributare tributarele
genitiv-dativ singular tributar tributarului tributare tributarei
plural tributari tributarilor tributare tributarelor
vocativ singular tributarule tributaro
plural tributarilor tributarelor