TRICOTOMÍE, tricotomii, s. f. (Livr.) Diviziune în trei părți. – Din fr. trichotomie. (Sursa: DEX '98 )
TRICOTOMÍE s.f. v. trihotomie. (Sursa: DN )
tricotomíe s. f., g.-d. art. tricotomíei; pl. tricotomíi (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
tricotomie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tricotomie tricotomia
plural tricotomii tricotomiile
genitiv-dativ singular tricotomii tricotomiei
plural tricotomii tricotomiilor
vocativ singular tricotomie, tricotomio
plural tricotomiilor