TRISTÉȚE, tristeți, s. f. Starea sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; p. ext. regret. – Trist + suf. -ețe (după fr. tristesse, it. tristezza). (Sursa: DEX '98 )

TRISTÉȚE tristeți f. Stare de spirit a unui om trist. [G.-D. tristeții] /trist + suf. -ețe (Sursa: NODEX )

TRISTÉȚE s. f. stare sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; melancolie; (p. ext.) regret. (după fr. tristesse, it. tristezza) (Sursa: MDN )

TRISTÉȚE s. 1. v. mâhnire. 2. v. posomoreală. 3. duioșie, durere, întristare, jale. (~ exprimată de o doină.) 4. melancolie. (O dulce ~.) (Sursa: Sinonime )

Tristețe ≠ bucurie, veselie, voioșie (Sursa: Antonime )

tristéțe s. f., art. tristéțea, g.-d. art. tristéții; pl. tristéți (Sursa: Ortografic )