TRIUMFÁ, triúmf, vb. I. Intranz. 1. A repurta o victorie strălucită, a birui în luptă. 2. Fig. A reuși, a avea un mare succes; a se impune. 3. A se mândri, a jubila în urma unei victorii, a unui succes. [Pr.: tri-um-. – Prez. ind. și: triumfez] – Din lat. triumphare, fr. triompher. (Sursa: DEX '98 )
TRIUMFÁ vb. I. intr. 1. A birui, a învinge. 2. (Fig.) A reuși, a ieși învingător. 3. A se mândri cu o izbândă, a jubila. [Pron. tri-um-, p.i. triúmf, 3,6 -fă. / < lat. triumphare, cf. fr. triompher]. (Sursa: DN )
TRIUMFÁ vb. intr. 1. a birui, a învinge. 2. (fig.) a reuși, a ieși învingător. 3. a se mândri cu o izbândă, a jubila. (< lat. triumphare, fr. triompher) (Sursa: MDN )
TRIUMFÁ vb. (livr.) a jubila. (Eu mă necăjeam, iar ea ~.) (Sursa: Sinonime )
triumfá vb. (sil. tri-um-), ind. prez. 1 sg. triúmf, 3 sg. și pl. triúmfă (Sursa: Ortografic )
A TRIUMFÁ triúmf intranz. 1) A repurta un triumf; a birui cu succes. 2) A încerca o mare satisfacție în urma unui triumf; a se bucura nespus; a jubila. 3) fig. A intra în drepturi; a fi recunoscut. Adevărul a triumfat. [Sil. tri-um-] /<lat. triumphare, fr. triompher (Sursa: NODEX )
arc de triúmf s. n. + prep. + s. n. (sil. tri-umf) (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
triumfa (1 -umf)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) triumfa triumfare triumfat triumfând singular plural
triumfă triumfați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) triumf (să) triumf triumfam triumfai triumfasem
a II-a (tu) triumfi (să) triumfi triumfai triumfași triumfaseși
a III-a (el, ea) triumfă (să) triumfe triumfa triumfă triumfase
plural I (noi) triumfăm (să) triumfăm triumfam triumfarăm triumfaserăm, triumfasem*
a II-a (voi) triumfați (să) triumfați triumfați triumfarăți triumfaserăți, triumfaseți*
a III-a (ei, ele) triumfă (să) triumfe triumfau triumfară triumfaseră
* Formă nerecomandată

triumfa (1 -umfez)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) triumfa triumfare triumfat triumfând singular plural
triumfează triumfați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) triumfez (să) triumfez triumfam triumfai triumfasem
a II-a (tu) triumfezi (să) triumfezi triumfai triumfași triumfaseși
a III-a (el, ea) triumfează (să) triumfeze triumfa triumfă triumfase
plural I (noi) triumfăm (să) triumfăm triumfam triumfarăm triumfaserăm, triumfasem*
a II-a (voi) triumfați (să) triumfați triumfați triumfarăți triumfaserăți, triumfaseți*
a III-a (ei, ele) triumfează (să) triumfeze triumfau triumfară triumfaseră
* Formă nerecomandată