|
trocár, trocári, s.m. (pop.) om care face coveți, vase de lemn; om de condiție modestă. (Sursa: DAR )
trocár (persoană) s. m., pl. trocári (Sursa: Ortografic )
| trocar (persoană; -i) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | trocar | trocarul | | plural | trocari | trocarii | | genitiv-dativ | singular | trocar | trocarului | | plural | trocari | trocarilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | trocar (instrument) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | trocar | trocarul | | plural | trocare | trocarele | | genitiv-dativ | singular | trocar | trocarului | | plural | trocare | trocarelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | |