TROLEIBÚZ, troleibuze, s. n. Vehicul rutier de transport în comun, cu tracțiune electrică, asemănător cu autobuzul, prevăzut cu troleu; troleu (2). – Din fr. trolleybus. (Sursa: DEX '98 )

TROLEIBÚZ s.n. Vehicul cu tracțiune electrică, care circulă fără șine, folosit pentru transportul în comun al călătorilor. [Pron. -lei-buz. / < fr., engl. trolleybus]. (Sursa: DN )

TROLEIBÚZ s. n. vehicul rutier cu tracțiune electrică, fără șine, pentru transportul în comun. (< fr. trolleybus) (Sursa: MDN )

TROLEIBÚZ s. (impr.) troleu. (Stație de ~.) (Sursa: Sinonime )

troleibúz s. n., pl. troleibúze (Sursa: Ortografic )

TROLEIBÚZ ~e n. Autovehicul cu tracțiune electrică, prevăzut cu troleu și folosit pentru transportul orășenesc în comun. [Sil. -lei-] /<fr. trolleybus, engl. trolley bus (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
troleibuz   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular troleibuz troleibuzul
plural troleibuze troleibuzele
genitiv-dativ singular troleibuz troleibuzului
plural troleibuze troleibuzelor
vocativ singular
plural