TUMOÁRE, tumori, s. f. Masă de țesut nou format care se dezvoltă într-un organism prin înmulțirea exagerată, patologică a unor celule. [Var.: tumóră s. f.] – Din fr. tumeur, lat. tumor, -oris. (Sursa: DEX '98 )

TUMÓRĂ s. f. v. tumoare. (Sursa: DEX '98 )

TUMOÁRE ~óri f. med. Țesut nou format care se dezvoltă prin înmulțirea anormală și patologică a unor celule și care tinde spre autonomie biologică. ~ benignă. ~ malignă. [G.-D. tumorii] /<fr. tumeur, lat. tumor, ~oris (Sursa: NODEX )

TUMOÁRE s.f. Nume generic dat excrescențelor patologice, constituite dintr-un țesut de formație nouă rezultat dintr-o activitate anormală a celulelor. // (În forma tumor-, tumori-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) tumoare”, „de tumoare”. [Var. tumoră s.f. / < fr. tumeur, cf. lat. tumor]. (Sursa: DN )

TUMÓRĂ s.f. v. tumoare. (Sursa: DN )

TUMORI- v. tumoare. (Sursa: DN )

TUMOÁRE s. f. excrescență patologică, dintr-un țesut de formație nouă, rezultat dintr-o activitate anormală a celulelor. (< fr. tumeur, lat. tumor) (Sursa: MDN )

TUMOR(I)- elem. „tumoare, umflătură”. (< fr. tumor/i/, cf. lat. tumor) (Sursa: MDN )

TUMOÁRE s. (MED.) 1. neoformație. 2. tumoare malignă v. cancer. (Sursa: Sinonime )

tumoáre s. f., g.-d. art. tumórii; pl. tumóri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
tumoare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tumoare tumoarea
plural tumori tumorile
genitiv-dativ singular tumori tumorii
plural tumori tumorilor
vocativ singular tumoare, tumoareo
plural tumorilor

tumoră   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tumo tumora
plural tumori tumorile
genitiv-dativ singular tumori tumorii
plural tumori tumorilor
vocativ singular tumoră, tumoro
plural tumorilor