TÚNET, tunete, s. n. 1. Zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet). ♦ (Rar) Trăsnet. 2. Fig. Zgomot puternic, răsunător. – Lat. tonitrum (după sunet). (Sursa: DEX '98 )

TÚNET ~e n. 1) Zgomot puternic care însoțește fulgerul. 2) fig. Zgomot mare, răsunător. ~ de voci. ~ de aplauze. /a tuna + suf. ~et (Sursa: NODEX )

TÚNET s. (reg.) durăt, (înv.) tun. (Ploaie cu ~e si trăsnete.) (Sursa: Sinonime )

TÚNET s. v. trăsnet, trăsnitură. (Sursa: Sinonime )

túnet s. n., pl. túnete (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
tunet   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tunet tunetul
plural tunete tunetele
genitiv-dativ singular tunet tunetului
plural tunete tunetelor
vocativ singular
plural