TUTÓRE, -OARE, tutori, -oare, s. m. și f. Persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă (1); epitrop. – Din it. tutore. Cf. fr. tuteur. (Sursa: DEX '98 )

TUTÓRE, -OÁRE s.m. și f. (Jur.) Cel care are drept, autoritate de tutelă asupra cuiva. // s.m. (Agr.) Suport, proptea pentru pomi. [Var. tutor s.m. / < lat. tutor, cf. fr. tuteur, it. tutore]. (Sursa: DN )

TUTÓRE/TUTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care are drept, autoritate de tutelă (1) asupra cuiva. II. s. m. suport, proptea pentru pomi. (< it. tutore, lat. tutor, fr. tuteur) (Sursa: MDN )

TUTÓRE s. (JUR.) epitrop, (înv.) ispravnic. (~ al unui minor.) (Sursa: Sinonime )

TUTÓRE (~i) m. 1) Persoană care exercită dreptul de tutelă asupra cuiva. 2) fig. Proptea pentru menținerea unor plante în poziție verticală. /<lat. tutor (Sursa: NODEX )

tutoáre s. f., g.-d. art, tutoárei; pl. tutoáre (Sursa: Ortografic )

tutóre/tutór s. m., pl. tutóri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
tutore   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tutore tutorele
plural tutori tutorii
genitiv-dativ singular tutore tutorelui
plural tutori tutorilor
vocativ singular tutore
plural tutorilor